Postat de: TARNOVAN EUGEN-STEFAN | Octombrie 7, 2008

Constantin Brâncuşi un mit……

 

(n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)

 

A  fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii

plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al

Academiei Române. Francezii îi pronunţă numele Brancusi.

 

Anii de început

Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasă primară o

face la Peştişani apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări

de acasă şi ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.

După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (18941898) vine la

Bucureştiunde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenţiei, chiar în

primul an, în 1898, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obţine „menţiune onorabilă”, Cap al

lui Laocoon din 1900obţine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câştigă medalia de

argint. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota

realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se

atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie

folosit în şcolile româneşti de medicină, după ce se vor face câteva copii iar Marcel

Duchamp va include fotografia Ecorşeuluiîn expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul

anului 1933la Galeria Brummer din New York City.

În 1903primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol

Davila care va fi instalată la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul

monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. Pleacă în 1904la studii la München,

dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres (Franţa), de

unde ia trenul pânâ la Paris. În 1905reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa

École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin

Mercié până în 1906când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze

ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne

pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).

Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne

din Paris în 1906. Creează în 1907prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua

sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutuluiparte a Ansamblul

Monumental din Târgu-Jiu. În 1907închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi

intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Guillaume

Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe

lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul

„Dumbrava” de la Buzău. În 1909revine pentru scurt timp în România şi participă la

„Expoziţia oficială de pictură, sculptură şi arhitectură”. Juriul Expoziţiei, prezidat de

Spiru Haretacordă premiul II ex aequolui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu,

Theodorescu-Sion. Colecţionarul de artă Anastase Simuîi cumpără sculptura Somnul

iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscueste achiziţionat de Ministerul

Instrucţiunii Publice.

Până în 1914participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti,

inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.

În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo

Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul

american John Quinnîi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială

prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an ministrul de interne al României respinge proiectul

monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în

atelier şi o va intitula Fântîna lui Narcis. În 1915începe să execute primele lucrări în

lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitoretc. La Paris, în 1919 apare volumul „La Roumanie

en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuşi. Un an mai târziu participă la

expoziţia grupării „La Section d’Or” în Franţa, la expoziţia grupării „Arta română” la

invitaţia lui Camil Ressuîn România, la „Festivalul Dada” unde semnează manifestul

intitulat Contre Cubism, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York

apare în 1921primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi,

semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un

celebru portret al acestuia.

Participă la o mişcare de protest contra lui Andre Bretonşi în apărarea lui Tristan

Tzara. La 30 noiembrie 1924expune la Prima expoziţie internaţională a grupării

Contimporanul” din Bucureşti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, New York

se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei.

Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoiduluiprecum şi sculpturile

în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai

importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa,

Elveţia, Olanda, Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui,

cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris

(Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin

testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se

afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950de a

accepta lucările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.

În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din

reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de

Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din

Europa. Abia în 1964Brâncuşi a fost „redescoperit” în Româniaca un geniu naţional şi,

în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără

sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutuluia putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat

în paragină un un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat..wikipedia)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: