Postat de: TARNOVAN EUGEN-STEFAN | Ianuarie 7, 2009

Gîndirea poate fi………

Gîndirea poate fi  de trei feluri:logică, simbolică şi discursivă.

arp_8070000_201-26Soiurile acestea de gîndire sînt numite şi în alte feluri. Aşa le-a zis Mircea Eliade şi nu văd de ce nu le-am spune la fel. Mai mult, sesizînd declinul gîndirii simbolice în lumea modernă, Eliade a ţinut sa pună lucrurile la punct:

Gîndirea simbolică nu e apanajul exclusiv al copilului, al poetului sau al dezechilibratului; ea e consubstanţială fiinţei umane: precede limbajul şi gîndirea discursivă.” (Mircea Eliade, Imagini şi simboluri, p.15, Ed. Humanitas, Bucureşti 1994)

Cercetătorii din lumea medicală au şi stabilit atît sediul gîndirii simbolice, cît şi sediul gîndirii discursive. După ei fiecare emisferă a creierului este alocată unui fel de a gîndi. Pentru prizonierii gîndirii discursive, aceste descoperiri ştiinţifice sînt foarte importante. Ceilalţi (probabil) nu se arată teribil de impresionaţi de faptul că se bănuieşte ce parte a capului le e mai vioaie.

Oricum, arta este un produs al gîndirii simbolice. Receptarea mesajului artistic e posibilă doar în cazul în care este utilizată tot gîndirea simbolică. Altfel, e linişte.

Necazul lumii moderne e că încearcă să recepţioneze arta cu ajutorul gîndirii logice. Şi mulţi cred că se poate. Şi mulţi cred că se poate face şi artă utilizînd gîndirea discursivă. „Arta conceptuală” este doar un exemplu. Se poate urmări cîte persoane antrenate o viaţă întreagă să-şi fructifice gîndirea discursivă se avîntă inopinat în practicarea artei, crezîndu-se dramaturgi, scriitori, arhitecţi şi ce mai „vrea muşchii lor”. Unii, mai modeşti, se pretind doar „oameni de cultură”, convinşi fiind că o memoria bună şi o cantitate considerabilă de lecturi le asigură acest statut onorabil, chiar dacă sînt total străini de gîndirea simbolică. Oricum, deviza după care acţionează aceştia e: „DACĂ NU (TE) PRICEPI, ABUREŞTE-I”.

Dar să nu fim nedrepţi; sînt şi posesori de (multe) diplome în domeniul „umanistic” care nu au aflat (şi nici nu înţeleg) ce fel de gîndire le este trebuincioasă.

Gîndirea discursivă are un instrumentar diferit de cel al gîndirii simbolice. Cum trusa de scule a fierarului este diferită de cea a tîmplarului. Pare uşor de priceput că pentru prelucrarea unei bare din fier nu se foloseşte rindeaua; cum nici pentru a face scînduri dintr-un buştean nu se folosesc barosul şi nicovala. Este la mintea cocoşului. Şi totuşi, uneltele gîndirii discursive sînt vîrîte cu forţa în analiza artei; şi făptuitorii se miră că nu iese nimic.

Concluzia lor vine imediat: nu este nimic de capul unei lucrări, atîta timp cît pe aparatele gîndirii discursive nu se înregistrează nimic. Sau se apucă să bată cîmpii, într-un delir verbal (VEDETI POLITICIENII). Este normal ca aparatele gîndirii discursive să fie surde la orice operă …… Arta de orice fel emite pe alte frecvenţe. Utilizarea gîndirii discursive nu este un handicap (în sine).

Posesorii gîndirii logice nu vor înţelege că nu au ce căuta prin apropierea artei, nepricepînd că nu dispun de aparatul necesar recetării mesajului. În schimb, vor umple mulţi metri de rafturi cu „studii” inutile, pline cu citate din alţi nelămuriţi. Partea rea este că aceste personaje fac valuri în public, cerşind dizgraţios admiraţie. Şi în acest peisaj, vom mai auzi (de la „oameni de cultură” plini de titluri, diplome şi ruperi în figuri intelectuale) îndemnul preţiosş

 „Invata,Invata,Invata sau mai bine ABUREŞTEI„.

Numai Bine,

Eugen

GLOSAR DE TERMENI:

SIMBÓLICĂ f. 1) Reprezentare a realităţii prin simboluri. 2) Semnificaţie convenţională care se atribuie unui lucru. 3) Ansamblu de simboluri. 4) Ştiinţă care se ocupă cu studiul simbolurilor. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik 
SIMBÓLICĂ s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistică. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Ştiinţă care studiază şi explică simbolurile; simbologie. ♦ Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credinţă ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor în care raţiunile logice şi raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenţionale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik].
SIMBÓLIC, -Ă, simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s.f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care serveşte de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S.f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificaţie simbolică (1); simbolistică. 3. S.f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noţiunile logice şi raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenţionale). 4. S.f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credinţă ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.
DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raţionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operaţii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. 3. Care nu se supune unei continuităţi riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.
DISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raţionament. ♦ Care ţine de o controversă, de o discuţie. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo].

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: