Postat de: TARNOVAN EUGEN-STEFAN | Aprilie 1, 2010

Făcătorul de pace -De paste sa ne amintim de un om exceptional Parintele Galeriu

Povestea vietii Părintelui Galeriu am depanat-o alaturi de Rodion si Ciprian, doi dintre cei patru fii ai sai. Filtrate de amintirile lor din copilarie au ajuns la noi scanteile harului unui predicator pe care l-am numi paradigmatic pentru sfârsitul secolului XX. Asta a fost, în fond, Părintele Galeriu: predicatorul în conditie absoluta, cu ochi nespus de buni si mare iubire de oameni. Venit în lume ca să o impace. Plecat dintre noi ca să ne vegheze si să ne bine sfatuiasca din locul sau, de Sus.

Rodion si Ciprian sunt barbati frumosi, cu barba incaruntita si stufoasa, asemeni părintelui lor. Isi amintesc cu placere de anii copilariei, asa cum a fost ea: chinuita si plina de neprevazut. O singura umbra de tristete. Tatal le-a lipsit mult timp: în multe rânduri a fost ridicat de acasa si intemnitat. Apoi, ii va fi daruit lui Dumnezeu si semenilor din timpul cuvenit familiei.

„La noi acasa, usa a fost intotdeauna deschisa”, povesteste Rodion. „Mama a trait intre usa si telefon. Ca-ntr-o rascruce. Cu exceptia momentului liturgic, când avea treaba în primul rând cu Dumnezeu, tata raspundea la toate chemarile enoriasilor. Noi nu ne puteam bucura de el. Rar se întâmpla să ciocnim un ou de Pasti. Apoi pleca. Biserica ii stăpânea programul. Ajungând medic la Parincea, lângă Bacau, la 40 km de locul unde s-a nascut tata, am descoperit prin ‘71 un pacient, om necajit, care, după ce l-am tratat, mi-a spus asa: „Eu m-am nascut în 1918 în Racatau. Cu tatal dumitale sunt prieten vechi. Si acum, de Pasti, mi-a trimis 100 de lei”. Si tata plecase din Parancea în 1943.”

Destinul

Părintele Galeriu a imbracat sutana în 1943. Tot atunci s-a si casatorit. Nunta a făcut-o cu 10.000 de lei, banii castigati la seminar. Luase premiul I la predica. Nichifor Crainic si Gala Galaction vedeau în tanarul seminarist o mare valoare si hotarasera sa-l trimita la Berlin pentru studii. N-a fost să fie. Razboiul l-a tinut acasa. Pronia l-a trimis pe Galeriu intr-unul dintre cele mai sărace catune din Prahova: Podul Valeni. Parohie micuta: 90 si ceva de familii. In vreme de razboi fiind, a izbutit să restaureze Biserica. Numai el stie cum. De aceea, oamenii de acolo nu l-au uitat niciodata.

Părintele Toma Chiricuta, unul dintre cei mai mari predicatori ai timpului, ii promisese ca il va aduce la Institut, în Capitala. L-a uitat insa în satuc. Abia în 1948 a venit ca preot la Biserica Sf. Vasile din Ploiesti, unde a slujit timp de 25 de ani. Pentru a locui cat mai aproape de biserica, părintele si-a construit o casuta cu o sufragerie si doua camere. In ‘73 a fost chemat la Bucuresti.

In ultimii ani de viata, Părintele Galeriu parca intinerise. Raspundea tuturor chemarilor din tara. Studentii ortodocsi, pe care el ii iubea atât de mult, organizau conferinte în toate centrele universitare. In cele 40 de zile ale postului trebuia să fie peste tot. La Biserica Silvestru din Capitala, unde slujea, dar si la Timisoara sau Iasi. La Biserica Sf. Vasile erau la un moment dat 40.000 de enoriasi. Părintele Galeriu avea o memorie absolut senzationala. Cunostea până si arborele genealogic al enoriasilor sai.

Nu avea limite în generozitate

Printre fiii duhovnicesti sau numarat Ioan Alexandru si Sorin Dumitrescu. L-a spovedit si pe Horia Patapievici. Părintele Galeriu nu avea limite de generozitate când era vorba să sprijine un fiu spiritual. La 13 decembrie 1983, când a murit Nichita Stanescu, Dora l-a sunat pe Sorin Dumitrescu, care a luat legatura cu preotul. Ceausescu daduse dispozitie ca Nichita să rămâna la morga doua zile, până-l duc la Uniunea Scriitorilor. Părintele Galeriu a venit la Spitalul de Urgenta si l-a dus la Biserica Sf. Silvestru, să fie privegheat crestineste.

Indumnezeire prin teatru

„Tata era un propovaduitor complex”, il descrie Ciprian. „Facuse o caravana de film religios. Mergea prin sate si le punea taranilor filme despre nasterea lui Hristos, despre rastignire. Dansul nu a respectat niciodata reguli impuse. In timpul facultatii, Părintele Galeriu fusese conducatorul grupei de studenti, care erau si actori. Timp de doi ani, Părintele Galeriu a reprezentat piese de teatru cu tematica religioasa. Toma Caragiu, pe atunci directorul teatrului din Ploiesti, a venit intr-una din zile la tata, pentru ca punea în scena o piesa în care aparea un duhovnic care spovedea un puscarias. Au intrat atunci la idei Politia si Securitatea. Tata i-a pastrat nestearsa amintirea si, după ‘77, i-a făcut în fiecare an parastas.”

Drumul spre Canal

Fiindca le spunea oamenilor ca nu Marx e adevăratul învătator, ci Hristos, Părintele Galeriu a fost bagat la beci. Era în postul Sfintei Marii când l-au arestat, în 1952. Cu doi ani în urma mai fusese arestat, pentru ca nu-l denuntase pe liderul liberal Victor Nicolau, pe care il ascundeau socrii sai. Copiii erau toti mici. Cel mai mare dintre frati era nascut în 1945. Se aflau cu totii la Mănăstirea Cheia în vacanta de vara. „Tata ne-a lasat să facem praznicul si a plecat la parohie. N-a mai venit. Situatia era grea. Mama nu avea serviciu, eram patru copii, casa era toata rascolita si dansul arestat. Atunci a fost dus la Canal. L-a scapat Gala Galaction, care i-a scris lui Petru Groza asa ceva: „Draga Petrica, ma grabesc”. Adică, Gala era batran si se temea să nu moara până nu-l stia pe tata liber.”

Intoarcerea acasa

Cat a fost inchis preotul, familia n-a murit de foame. A primit sprijin din partea credinciosilor. Sâmbăta si duminica veneau carute de prin sate, cu faina, ulei, pasari. Pe atunci, la fiecare mănăstire se facea slujba pentru Galeriu. Intr-o convorbire cu Dorin Popa, Părintele povestea cum a ajuns acasa, proaspat eliberat, iar copiii nu l-au recunoscut: „Era de Sf. Dumitru. Sotia se dusese la hram, apoi la o crestina. Când am ajuns la poarta, am venit ca un soldat de pe front cu o ranita în spate, nebarbierit. O crestina venise la noi nu stiu de ce. Nu m-a cunoscut. Mi-a dat voie să intru eu înainte pe poarta. Când am ajuns în casa, Ciprian si Serafim – erau mici – nu m-au cunoscut nici unul. Ceilalti doi nu erau acasa. Am inceput sa-i intreb, cu mestesug metodic, asa, cum ar iscodi cineva pe copii, de una, de alta, cum o mai duc, dar unde e mama voastra si asa mai departe. Apoi, încetul cu încetul s-au dumirit. Pe urma a venit sotia. Mi-a spus: „Mai omule, nici când erai tu acasa nu am avut atata belsug, cat am avut în lipsa ta””. „Adică cum? Au avut grija?”. „Da. In fiecare dimineata, intr-un loc, gaseam o paine. O punea cineva acolo, pe furis””.

Calator cu piciorul si cu spiritul

Continua Rodion: „In 1957, la 11 ani, impreuna cu tata, mama si un grup de ucenici am avut experienta prima a unui lung drum, a unui pelerinaj la mănăstirile din nordul Moldovei. Tot ceea ce s-a petrecut în acele doua-trei saptamani de vara imi revine în memorie ca si cum toate oprelistile pe care le-ar pune în calea ta lumea pot fi depasite. Coborând de la Putna la Sihastria, am poposit în toate mănăstirile, folosindu-ne doar de sprijinul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Am calatorit în camioane, pe lemne, pe butoaie, pe jos.

La fiecare mănăstire eram servit cu bunataturi: serbet de cirese amare cu apa rece, zmeura, mese binecuvântate de călugări la cate o stana. Eram la Sihastria si unul dintre ciobanei m-a suit pe un magar. Tocmai când tata si cu Părintele Cleopa dadeau binecuvântarea, am trecut eu printre ei calare pe magar, impins de ciobanel. Oriunde mergeam era tot timpul o întâlnire fericita, de bucurie si de slavire în comuniune. Toata viata am fost urmarit de asta. N-a existat vara, până să se imbolnaveasca tata, fără să facem drumul acesta”.


CV Constantin Galeriu

· preot, vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Nascut la 21 noiembrie 1918, în satul Racatau – Razesi, judetul Bacau, în familia unor tarani

· 1942 – Facultatea de Teologie din Bucuresti

· 1960 – doctorand la Institutul Universitar de Teologie

· 1973 – doctor în teologie

· 1943-1947 – preot în satul Podul Valeni – Prahova

· 1947-1973 – preot la Parohia „Sf. Vasile” din Ploiesti

· 1973-1974 – transferat ca „spiritual” la Institutul Universitar de Teologie, Bucuresti

· 1974-1977 – lector

· 1977-1991 – profesor titular la acelasi institut

· 1992 – profesor consultant si conducator de doctorat la Universitatea Bucuresti

· 1 ianuarie 1990 – vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

· 7.08-7.09 1950; 16.08.1952-26.10.1953 – detinut politic pentru convingeri religioase si umanitare

· 10.08.2003 – a urcat la Ceruri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: