Postat de: TARNOVAN EUGEN-STEFAN | Februarie 28, 2011

Cuvântul Majestății Sale Regelui Mihai I -un discurs exceptional

Palatul Elisabeta, luni 26 ianuarie 2004

Doamnelor și domnilor,

Vă mulțumesc pentru prezența voastră la Palatul Elisabeta.

Am traversat împreună un deceniu complicat și, uneori, ambiguu pentru țara noastră și pentru întregul continent. Primii ani din mileniul al treilea au fost zbuciumați.  Iar cei care vor veni, vor fi cel puțin surprinzători.

Pe drumul început acum mai bine de paisprezece ani de România, relația dintre Familia Regală și voi a fost precum drumul european: câteodată continuă, câteodată întreruptă, dar întotdeauna acolo.

Cunoscătorii continentului nostru au încercat să înțeleagă plămada Europei. Ei au găsit “spiritul creștin” și “spiritul gentilomilor.” Poporul nostru a respectat întotdeauna Biserica, comunitatea și unirea în fața lui Dumnezeu. Iar țăranul român a fost dintotdeauna nobil, uneori chiar regal. Mă gândesc la Elisabeta Rizea, la Brâncuși și la alții ca ei. Comunismul a lovit în aceste două fundamente ale Europei: a marginalizat credința și a ucis spiritul nobil.

Voi, cei care vă aflați aici, în această seară, păstrați în voi reperele fundamentale ale Europei: aveți noblețe și, cum spunem noi, românii, aveți frica lui Dumnezeu. Integrarea noastră în Europa nu este numai o negociere. Creșterea națiunii române în viitoarea Europă unită depinde și de modul în care elitele noastre pot să revitalizeze “spiritul gentilomilor” în viața românească. Trebuie să plantăm, din nou, în solul fertil al țării noastre, semințele progresului.

În ultimii doi ani am primit, ca reședință oficială, casa în care ne aflăm acum cu toții. Am reluat, în 2002, ca și în 1997, șirul călătoriilor în Europa pentru a susține intrarea României în NATO.  Prezența mea și a familiei mele în prim-planul vieții românești a trezit interes și comentarii dintre cele mai diverse.  Așa cum este firesc, de altfel:  atunci când te afli în mijlocul evenimentelor, zi de zi, teoria este mai puțin relevantă decât practica.  Iar memoria se vlăguiește, uneori, în fața exasperării, a frustrării, a temperamentului sau a orgoliului.

Mulți dintre voi s-au întrebat de ce am acceptat, în ultimii trei ani, să particip la unele evenimente la care prezența mea ar fi fost de neconceput, în anii dinainte.

Aș vrea să vă împărtășesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată:  A ierta nu înseamnă a uita.

De la bun început am înțeles să fiu Rege pentru absolut toți românii, și pentru cei aflați în pribegie, și pentru cei mulți de acasă.  Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii.

Mai mult:

http://www.princeradublog.ro/jurnal/regele-mihai-%C8%99i-societatea-civila/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: